Bucureștiul are Centrul Vechi. Ploieștiul are Centrul Dărâmat

Parcul din centru este ruinat, apa din fântână nu l-a luat…

Nu este Fontana di Trevi din Roma. Nu aruncăm în ea nici măcar monede de 50 de bani, d-apoi euro pentru care să ne punem dorințe deșarte, cum ar fi să câștigăm la loto sau să dăm peste Angelina Jolie în Balif. Fântâna nu oferă vreun spectacol nemaipomenit precum Burj Khalifa Fountain din Dubai, unde muzica, luminile și apa își împletesc undele pentru artă. La noi instalația electrică s-ar vinde două străzi mai încolo, iar piesa aleasă ar fi una de-a lui Connect-r. Să aibă românii spor la bălăceală în arteziana din ”down town”.

Și, totuși, a noastră are ceva special. Fântâna din fața ”Casei Albe” Ploiești, din acel parculeț împânzit ziua de trecători și cerșetori, iar seara de pensionari și îndrăgostiți, ne oferă șansa de a ne aminti de niște vremuri bune. Din această cauză am decis să scriem articolul, militând pentru ca zona care se ”confundă” cu buricul orașului să fie reamenajată și redată în condiții bune celor care încă mai își dau întâlnire ”la fântăna de la ceas, din centru”. Și asta până să înghețe apa din arteziană din cauza gerului sau a celor care ar putea transforma chiar toată România într-un patinoar cu minciunile lor. A politicienii, în speță.

Ce de întâlniri date pe mIRC… Ce de țepe! Ajungeai în fața fântânii să te întâlnești cu ”blondascumpix88” și te așteptau toți băieții din clasă pentru a râde de tine. Cred că de-aia a și inventat Zuckerberg  facebookul, cu toate posibilitățile lui. La câte fântâni au ăia prin America, vă dați seama câte țepe a putut să-și ia cu metoda preistorică de anturat online?!

imi este Rusine de cum arata aici CENTRUL PLOIESTIULUI

imi este Rusine de cum arata aici CENTRUL PLOIESTIULUI

Îmi amintesc că ieșeam seara la ceas, stăteam cu orele și era chiar plăcut. Piteam niște rom într-o sticlă de Cola (Adria, când nu luam alocația) și strângeam într-un pachet de țigări nouă ”fiole” furate de la părinți. Care avea mama medic se știa că va fuma cel mai mult din Kentul ala, teribil de lung și de tare. Stăteam nopțile la povești, fiind priviți cu drag de pensionarii de pe banca alăturată. Asta până se ducea juma de sticlă de ”molotov” și începeam să cântăm din După Blocuri sau să facem scheme cu bicicletele și rolele. Atunci o auzeam pe aia cu ”tinerii din ziua de azi”, iar Stela și Arșinel se mutau mai încolo să-și depene bârfele de scară și poveștile ceaușiste. Când arșița era gravă, mai băgam și o înghețată la cornet sau o vafă, atunci când vroiam să ne benoclăm la limbile fetelor. Totul ni se părea erotic în acel spațiu adolescentin.

Nu de puține ori am văzut mirese pozând acolo cu cei pe care în câțiva ani vor dori să-i înece în fântână. De revelion se deschideau sticle de șampanie, iar de Paște ne strângeam cu lumină pentru a sărbători momentul în care toate fetele aveau ouă în mână și vroiau să se joace cu ele 🙂 De la fântâna de la ceas se pleca spre chefuri, baluri, reuniri și cine romantice, și nu de puține ori, tot acolo,  am încheiat seri de neuitat cu o plimbare prin parc, să ne putem ascunde primul sărut în diafanul parcului perfect de slab luminat, parcă în acord cu rușinea copiilor de atunci.

Centrul Ploiestiului 2010

Centrul Ploiestiului 2010

M-am plimbat ieri prin parcul cu fântâna și ceasul copilăriei mele. O plasă verde/neagră îl înconjoară, ținându-se parcă doliu pentru locul care era odată. Un boschetar bătrân șuieră printre dinți câteva blesteme în timp ce analizează un coș de gunoi plin de … gunoaie. Geme un prohod al vremurilor bune când lumea mai lua câte o gustare în parc și lăsa juma de senviș și o gură de suc. Probabil și el a prins locul ăsta sub o altă formă, mai veselă, mai verde, mai animată… Acum se împiedică de pavajul scos și nereparat și se uită lung către statuile ce patronează locul ăsta, devenit parcă un cimitir al elefanților.

Ne-am dori mai mult de la ceea ce se vrea a fi ”centrul orașului Ploiești”. Degeaba avem mai încolo personajele lui Caragiale și săgeți cu distanțele către Londra, Munchen și mai știu eu ce capitale europene. Cândva, aveam o fântână, un ceas și un parc în care nopțile de vară ni se păreau lungi și plăcute. Iarna mai punem un brad și luăm ochii cu beculețe, o iesle, 3 figurine și două oi, dar în rest avem nevoie de alei, bănci, coșuri de gunoi, flori și un pic de pază. Ne-am întoarce mai des la această fântână cu amintiri dacă imaginea întregului loc nu s-ar duce pe apa sâmbetei de luni până duminică, de ceva timp încoace. Și nu am scris asta pentru a arăta cu degetul politicienii de ieri sau de azi. Cine este în asentiment cu noi și are puterea de a face ceva trebuie să ia măsurile care se impun, măcar acum când orologiul cel mare bate în cel de-al 12-lea ceas… Altfel, starea de rușine va mai plana mult timp de acum încolo asupra celor care traversează centrul Ploieștiului având curajul de a privi un pic în jur…

––––––––––––––––––––––––––––––––––
Vrem un LIKE de la tine pe pagina de facebook -> facebook.com/imierusine

Anunțuri

Etichete:, , , , ,

About imierusine

imi e rusine ca nu pot sa fac mai nimic :(

3 responses to “Bucureștiul are Centrul Vechi. Ploieștiul are Centrul Dărâmat”

  1. Adela says :

    Asta este Romania, lasam totul in paragina si ne batem joc

  2. adi says :

    hai bre ca e in renovare, o sa-l faca frumos… nu mai fi asa negativist! 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: