16.06.2016 – imieRusine.ro LIVE

Reluam activitatea in curand… pana atunci va invitam sa cititi articolele vechi.

Senzațional! Ciorile au cartierul lor rezidențial la Ploiești

Nu, nu urmează un text cu un puternic caracter rasist sau xenofob. Nu fac trimiteri nici măcar spre vreo galerie din peisajul fotbalistic românesc, așa că nu vă grăbiți să mă chemați să vă salut în stilul ”cim bom bom”. Mă refer la sensul denotativ al cuvântului ”cioară”. Exact. pescărușul ăla care și-a petrecut toată vara pe vreo plajă din Ibitza sau la solar. Și doamnele si domnii „Cra cra” au cartierul lor! Chiar în Ploiești! Dacă la noi bogătașii stau în Albert, politicienii în Cocoșești sau Cornu, iar rromii (asta ca să spulber orice urmă de xenofobie din textul ăsta) prim Mimiu sau Bereasca, înaripatele și-au construit ”vilele” pe cel mai șmecher bulevard din oraș: Bulevardul Castanilor!

 Ciori Bulevard Ploiesti

S-a construit la greu și în timp record, semn că ciorile din Ploiești sigur au angajat niște rude de prin China sau Japonia, că doar ăia fac o treaba atât de bună. Chiar aș vrea să dau peste cioara antreprenor care s-a ocupat de tot, să le trimit ”găinațul de vizită” celor care se ocupă de Sala Olimpia! Să lucreze cu profesioniști, ce mama dracului!

Avem cuiburi cu o cameră, semidecomandate, cuiburi de lux si chiar unele la penthouse, în vârful castanului. În ”cartier” e liniște deplină, semn că nimeni de la SGU, primărie, ADPP sau cum se mai numește serviciul de administrație al orașului pe aceste probleme nu are vreo problemă cu zgomotul teribil produs de păsări și nici cu noua colecție de găinaț primăvară-vară!

De fapt, aici am vrut să ajung dar știți că și mie îmi mai place să croncăn mult și bine.🙂 Dacă mergi cu prietena pe bulevard sau pur și simplu ești unul dintre aceia care aleargă, bea o bere, fumează, se droghează sau urinează prin parcuri (gata, cred că i-am încadrat pe toți), ai toate șansele să te trezești pe bluză cu o mare pată albă, galbenă sau crem, în funcție de ce a servit cioara la prânz. Și chiar dacă la prima vedere ai crede că bulevardul s-a transformat într-o arenă de paintball și tocmai ai fost împușcat, mirosul ”glonțului” trimis de la înălțime te va lămuri rapid cum stau lucrurile. De fapt, e un fel de paintball, doar că este ceva de genu ”oameni vs. ciori”, iar noi suntem fără arme.

Mi se pare incredibil că se lasă la voia întâmplării aspectul singurului bulevard din Ploiești, respectiv cea mai circulată porțiune când e frumos afară (de la Bancpost la Gara de Sud și înapoi). Ne este rușine de faptul că ciorile din castani se bucură de același tratament ca boschetarii și țiganii (gata cu elegantul ”rromii” că deja m-am enervat!) care au ocupat și ocupă de ani de zile case părăsite, parcuri sau cămine de nefamiliști. Până și bunică-miu la țară planta un ”Sperie-ciori” pe câmp, o combinație de paie între Iliescu și Ciorbea, pentru a proteja ce semănase.

Sperăm ca autoritățile să ia măsuri cât mai curând fiindcă am auzit că vom avea și primăvară iarna asta… Nu vrem găinaț pe mașini și haine, nu vrem croncănit că destul îi suportăm pe unii care rup manelele pe iphone 4s si vrem un bulevard-parc civilizat si curat, util pentru mama, tata, bunica, bunicul, nepotul si catelul.

La final, un refren adaptat din folclorul românesc, numai bun pentru a deveni imn al Bulevardului Castanilor 2013:

”M-am născut într-un castan, într-un cuib de cioară, cum SGU nu venea, scoteam capu afară!

Hopa, țupa, hopa, țupa, puișorii stau pe afară și așteaptă seara ca sa vină cioara!”

Sesizările scurte dar dese, cheia marilor succese

Am primit pe mail acest răspuns de la SERVICIUL RUTIER al Inspectoratului Județean de Politie Prahova. (referitor la postarea de aici -> Noaptea semafoarelor aprinse)

Raspuns Politie pentru imieRusine.ro

Raspuns Politie pentru imieRusine.ro

Cum în România luăm în brațe normalitatea și o pupăm pe toate părțile atunci când o întâlnim, am avut o tresărire în torace de parcă ar fi crescut pipota-n noi când am primit un răspuns din partea Inspectoratului Județean de Poliție Prahova (Serviciul Rutier), cu privire la sesizarea trimisă în vederea soluționării problemei ”semafoarelor Connect-r” care nici vara, nici noaptea nu dorm. Ba chiar din contră, funcționează mai bine ca ziua și dau mai mult verde decât dealerii neafectați de criză.

Ne bucurăm de faptul că această ”nepotrivire nocturnă” dintre semafoare și șoferi va putea fi remediată definitiv și sperăm să nu se găsească vreun cretin care să-și închipuie că pe la ora 3 dimineața vor fi cozi interminabile de elevi, studenți, bătrâni și gravide somnambule dornice  să traverseze strada. Ar fi păcat să se pună contra vreo doi-trei scenariști d-ăștia, dar cum în România s-au văzut și s-au votat multe, preferăm să ținem șampania la rece până când vom vedea semafoarele pe intermitent atunci când venim de la București, de la club, munte sau mare. Să nu mai stăm degeaba la roșu și să treacă prin fața noastră, pe trecere, doar somnul, mahmureala sau, Doamne ferește, pofta de sex a iubitei-șofer.

Devenind serioși pentru puțină vreme, le mulțumim tuturor celor care au dat LIKE sau SHARE articolului respectiv, domnilor de la poliție care au preluat sesizarea noastră și nu au trimis-o în coșul de gunoi fără să o analizeze (uau, nu credeam că o să spun asta!) și, în prealabil, celor din Comisia de Transport și Siguranță Rutieră, din cadrul Consiliului Local, care vor vota trecerea de la trei culori la una singură și intermitentă pe timpul nopții. Operațiunea „cod galben” nu înseamnă de data asta caniculă, ci normalitate pentru șoferii din Ploiești.

In Ploiesti, ca la Disneyland. – 101 si 102, Tramvaiele Groazei

Hei, tramvai, hurui parc-ești tras de cai…
Hei, tramvai, asa zgomote de fier… parc-as fi in carusel.

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la copilăria mea, îmi amintesc cu nostalgie cum pe drumul spre școală, cu tramvaiele 104 – până în centru – și 101 – până în spatele liceului Pedagogic (acum Jean Monnet), completam somnul de frumusețe cu vreo 30 de minute în care stăteam ascuns într-o geacă prea mare pentru un puști mic, firav și ochelarist. Adevărul este că a dormi în tramvai este ceva deosebit. Ai nevoie de o concentrare aparte. Nici Moș Ene nu te poate ajuta să pui geană pe Geoană decât pe durata opririlor în stații, fiindcă pe parcursul drumului ar fi și el aruncat din bară în bară, din pensionar în pensionară, din ocară în gargară. Zdruncinăturile pot zgudui gânduri, vise, nervi și borcanele de gogonele așezate cu grijă în plasele gospodinelor. Pe scurt, atunci când mergi cu tramvaiul în Ploiești (exact, folosesc timpul prezent, nu s-a schimbat nimic în ultimii 15 ani) te agiți mai rău ca Orangina și vibrezi pe scaunul acela incomod mai tare decât un ”dildău” cu bateriile Duracell încărcate.

Între timp, eu am crescut, tramvaiul 104 a fost trimis la fier vechi, dar șinele au rămas acolo. Pe lângă ele s-au format cratere din cauza cărora doamnele își rup tocurile, bețivii gâturile, iar șoferii mașinile. 101 a rămas în picioare sau, mă rog, pe fire. Și e chiar mișto! Avem nevoie de tramvai în Ploiesti. Este nepoluant, iarna îl bagă în funcțiune pe cel al copiilor, este și mai ieftin și mai apreciat de către călători.

Iarba intre liniile de tramvai din Oradea

Iarba intre liniile de tramvai din Oradea

[foto ursut.ro]

Totuși, calea de circulație trebuie musai modernizată! Produce atât de mult zgomot 
încât se sperie toate babele care îi urmăresc zilnic pe ăia la OTV prezicând câte cinci cutremure într-un interval de 48 de ore. Doar, doar, or nimeri unul până la urmă ca să ne sară practic din ecrane urlând că au avut dreptate. În afară (si in unele locuri si pe la noi), șinele sunt montate pe un covor de iarbă, pentru a atenua zgomotul, ceea ce nu ar fi o idee rea nici la noi, mai ales dacă plantăm de-aia de nu o fumează nimeni🙂 Vorba cântecului, mai avem nevoie și de iarbă! Sub șine.

Împreună cu iPloiesti.ro am făcut un material video pentru a evidenția cât de mult se clatină și se zdruncină tramvaiul 102 în drumul lui de la Gara de Vest la Spitalul Județean.
Acest mijloc de transport în comun merită o reabilitare făcută ca la carte.

––––––––––––––––––––––––––––––––––
Vrem un LIKE de la tine pe pagina de facebook -> facebook.com/imierusine

Harta traseelor RATP în autobuze și stații. Necesitatea care înseamnă normalitate

Am facut o plimbare de cateva ore pe diferite trasee RATP (povestea a fost live pe tweeter si o puteti gasi in poza alaturata )
Image and video hosting by TinyPic

In ordinea cronologica a evenimentelor (cititi de jos in sus) am identificat cateva probleme pe care in stilul care ne caracterizeaza le prezentam in randurile urmatoare…

Știu, trăim într-un oraș relativ micuț (un ”oraș-sat”; Al cui ești tu?). O cursă de taxi de la Hipodrom la Metro costă maxim 15 lei pe timp de zi cu tot cu șpaga sau cu leul oprit pe japcă fiindcă „nu are rest”; cu benzină de 30 de lei dai ceva ture seara, să te vadă tot poporul ieșit pe bulevard cum o forjezi la stop, scuipând semințe pe geam și fum pe toba spartă, iar mersul pe jos face piciorul frumos. Locuiesc de 24 de ani în Ploiești și recunosc că nu știu toate străduțele și cartierele orașului. Iar dacă ar trebui să ajung într-un loc nou, cel puțin pentru mine, cu siguranță nu aș alege să pornesc către destinație cu autobuzul, tramvaiul sau troleul. Aș alege taxiul sau aș da drumul la navigația / GPS-ul de pe telefon. De ce? Pentru că nici în mijloacele de transport în comun, nici în stațiile RATP , nu avem nicio hartă a traseelor acestui oraș care se vrea a fi european. Și, credeți-mă, harta nu e harfă de ploieștean cu gărgăuni de UE în cap! 

La ce te gândești când spui ”autobuz”? Înghesuială, transpirație, porcușorul la subraț, hoți de buzunare, tineri deranjați de baba pe care frânele șoferului o împing în scaunul ocupat fără remușcări, bilete scumpe, controlori care atunci când se apropie de tine te fac să duci mâna la buzunar să-ți verifici portofelul… Și nu pentru a scoate abonamentul din el.

Cu autobuzul merg zilnic pensionari care i-ar putea lua locul la orice casting lui Bear Grylls pentru o serie nouă a emisiunii ”Tehnici de supraviețuire”. Cine e născut după ’90 în România si mai ajunge la vârsta lor clar merită titlul de ”Supraviețuitor”. Ei știu bine traseele:  Piață, Electrica, biserică și, ultima oprire, Bolovani. Deocamdată, în vizită la alții. Nu au nevoie de hărți și sunt buni la dat indicații. Despre economie, fotbal, silicoanele Biancăi, referendumul lui Băsescu… inclusiv unde ar trebui să cobori ca să ajungi unde vrei. Asta dacă ești un student nou la UPG, un unchi venit în vizită la nepoții de la oraș, un străin (vor face febră musculară la mâini vorbind cu tine dar te rezolvă!) sau vreun turist rătăcit. Altfel, nu ai cum. Nu sunt pliante cu harta orașului și nici măcar un print mare pe un geam cu cea pusă și pe siteul oficial RATP, ca să-ți dai seama, nefilosofic vorbind, unde te situezi și cum faci să ajungi acolo unde vrei. Un pic de ajutor în orientare nu strică deloc.

O hartă a traseelor RATP ar fi binevenită și în fiecare stație din oraș. La fel cum pe afișele ce stau lipite de toneta de bilete ar fi nemaipomenit să ni se ofere mai multe informații despre un traseu, nu doar de unde pleacă, la ce oră și unde ajunge. Un itinerar complet ar fi de folos pentru cei care nu merg de la un capăt la altul, nu credeți?

Aș mai preciza că afișajul electronic al autobuzului care urmează să sosească într-o stație e de folos și ar trebui montat peste tot dacă se poate, mai ales că timpul estimat are de cele mai multe ori precizie elvețiană. Asta nu înseamnă că trebuie să o punem de-o licitație pe bani publici și să comandăm o linie specială de la Hublot.

Am realizat acest articol știind faptul că în scurt timp se vor face ceva schimbări în conducerea RATP.  Vom trimite acest text și la regia de transport și sperăm ca cineva să ne scape de rușinea de a nu ști unde ne aflăm, unde ar trebui să coborâm și câte stații mai trebuie să-l suportăm pe grasul care ne-a călcat de 5 ori pe adidașii noi sau pe doamna care a ales astăzi parfumul greșit pentru 41 de grade. Gata cu caterinca! S-a ridicat cineva de pe scaunul de lângă geam. E locul business class pe timp de vară în 30!🙂
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Vrem de la tine un LIKE si sa distribui acest material pentru ca si el sa se bucure de acelasi ecou pe care l-au avut si alte materiale
In plus un Like  pe pagina de facebook -> facebook.com/imierusine

imieRusine.ro are ECOU din nou?

Acum aproximativ o lună scriam un post despre căruțele pe care le tot întâlneam pe drumurile din Ploiești.

semn circulatie interzis carute
Ieri, am aflat de pe observatorulph.ro, cum că: ”În perioada 3-5 august 2012 au fost aplicate un număr de 6 sancţiuni contravenţionale deţinătorilor de atelaje care circulă pe raza municipiului Ploieşti pe alte trasee decât pe cele stabilite de municipalitate. Printre cei care circulă cu atelaje cu tracţiune animală se găsesc şi cei care transportă saci cu peturi colectate din zonele platformelor gospodăreşti.”

Avem și o fotografie pentru a confirma această informație.

Gândul că poate postarea de pe imieRusine.ro a influențat autoritățile locale măcar 10% ne bucură.

Mulțumim celor care ne susțin și ne bucurăm că putem să împărtășim împreună aceste ”mici succese”.

Bucureștiul are Centrul Vechi. Ploieștiul are Centrul Dărâmat

Parcul din centru este ruinat, apa din fântână nu l-a luat…

Nu este Fontana di Trevi din Roma. Nu aruncăm în ea nici măcar monede de 50 de bani, d-apoi euro pentru care să ne punem dorințe deșarte, cum ar fi să câștigăm la loto sau să dăm peste Angelina Jolie în Balif. Fântâna nu oferă vreun spectacol nemaipomenit precum Burj Khalifa Fountain din Dubai, unde muzica, luminile și apa își împletesc undele pentru artă. La noi instalația electrică s-ar vinde două străzi mai încolo, iar piesa aleasă ar fi una de-a lui Connect-r. Să aibă românii spor la bălăceală în arteziana din ”down town”.

Și, totuși, a noastră are ceva special. Fântâna din fața ”Casei Albe” Ploiești, din acel parculeț împânzit ziua de trecători și cerșetori, iar seara de pensionari și îndrăgostiți, ne oferă șansa de a ne aminti de niște vremuri bune. Din această cauză am decis să scriem articolul, militând pentru ca zona care se ”confundă” cu buricul orașului să fie reamenajată și redată în condiții bune celor care încă mai își dau întâlnire ”la fântăna de la ceas, din centru”. Și asta până să înghețe apa din arteziană din cauza gerului sau a celor care ar putea transforma chiar toată România într-un patinoar cu minciunile lor. A politicienii, în speță.

Ce de întâlniri date pe mIRC… Ce de țepe! Ajungeai în fața fântânii să te întâlnești cu ”blondascumpix88” și te așteptau toți băieții din clasă pentru a râde de tine. Cred că de-aia a și inventat Zuckerberg  facebookul, cu toate posibilitățile lui. La câte fântâni au ăia prin America, vă dați seama câte țepe a putut să-și ia cu metoda preistorică de anturat online?!

imi este Rusine de cum arata aici CENTRUL PLOIESTIULUI

imi este Rusine de cum arata aici CENTRUL PLOIESTIULUI

Îmi amintesc că ieșeam seara la ceas, stăteam cu orele și era chiar plăcut. Piteam niște rom într-o sticlă de Cola (Adria, când nu luam alocația) și strângeam într-un pachet de țigări nouă ”fiole” furate de la părinți. Care avea mama medic se știa că va fuma cel mai mult din Kentul ala, teribil de lung și de tare. Stăteam nopțile la povești, fiind priviți cu drag de pensionarii de pe banca alăturată. Asta până se ducea juma de sticlă de ”molotov” și începeam să cântăm din După Blocuri sau să facem scheme cu bicicletele și rolele. Atunci o auzeam pe aia cu ”tinerii din ziua de azi”, iar Stela și Arșinel se mutau mai încolo să-și depene bârfele de scară și poveștile ceaușiste. Când arșița era gravă, mai băgam și o înghețată la cornet sau o vafă, atunci când vroiam să ne benoclăm la limbile fetelor. Totul ni se părea erotic în acel spațiu adolescentin.

Nu de puține ori am văzut mirese pozând acolo cu cei pe care în câțiva ani vor dori să-i înece în fântână. De revelion se deschideau sticle de șampanie, iar de Paște ne strângeam cu lumină pentru a sărbători momentul în care toate fetele aveau ouă în mână și vroiau să se joace cu ele🙂 De la fântâna de la ceas se pleca spre chefuri, baluri, reuniri și cine romantice, și nu de puține ori, tot acolo,  am încheiat seri de neuitat cu o plimbare prin parc, să ne putem ascunde primul sărut în diafanul parcului perfect de slab luminat, parcă în acord cu rușinea copiilor de atunci.

Centrul Ploiestiului 2010

Centrul Ploiestiului 2010

M-am plimbat ieri prin parcul cu fântâna și ceasul copilăriei mele. O plasă verde/neagră îl înconjoară, ținându-se parcă doliu pentru locul care era odată. Un boschetar bătrân șuieră printre dinți câteva blesteme în timp ce analizează un coș de gunoi plin de … gunoaie. Geme un prohod al vremurilor bune când lumea mai lua câte o gustare în parc și lăsa juma de senviș și o gură de suc. Probabil și el a prins locul ăsta sub o altă formă, mai veselă, mai verde, mai animată… Acum se împiedică de pavajul scos și nereparat și se uită lung către statuile ce patronează locul ăsta, devenit parcă un cimitir al elefanților.

Ne-am dori mai mult de la ceea ce se vrea a fi ”centrul orașului Ploiești”. Degeaba avem mai încolo personajele lui Caragiale și săgeți cu distanțele către Londra, Munchen și mai știu eu ce capitale europene. Cândva, aveam o fântână, un ceas și un parc în care nopțile de vară ni se păreau lungi și plăcute. Iarna mai punem un brad și luăm ochii cu beculețe, o iesle, 3 figurine și două oi, dar în rest avem nevoie de alei, bănci, coșuri de gunoi, flori și un pic de pază. Ne-am întoarce mai des la această fântână cu amintiri dacă imaginea întregului loc nu s-ar duce pe apa sâmbetei de luni până duminică, de ceva timp încoace. Și nu am scris asta pentru a arăta cu degetul politicienii de ieri sau de azi. Cine este în asentiment cu noi și are puterea de a face ceva trebuie să ia măsurile care se impun, măcar acum când orologiul cel mare bate în cel de-al 12-lea ceas… Altfel, starea de rușine va mai plana mult timp de acum încolo asupra celor care traversează centrul Ploieștiului având curajul de a privi un pic în jur…

––––––––––––––––––––––––––––––––––
Vrem un LIKE de la tine pe pagina de facebook -> facebook.com/imierusine

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

%d blogeri au apreciat asta: